sâmbătă, 7 martie 2009

De ce eu...?


Există altele mult mai bune şi mult mai altfel decât mine. 
Uneori, aş fi vrut să nu fi fost eu, aş fi vrut să fiu urâtă, aş fi vrut să fiu rea şi invidioasă pe toată lumea şi pe toţi. 
Aş fi vrut să nu te uiţi la mine, pentru că nimeni nu s-a uitat la mine aşa, niciodată.

Ia altele, ia-le pe toate, nu pe mine.
Ia-le trupul, ia-le inima şi ia-le toate dorinţele lor, înghite-le tu, pe toate, ca să nu rămână nicio fărâmă de ceva.
Ia-le maturitatea, fă-le copile, ia-le puritatea, fă-le femei.
Ia-le sufletul, ia-le toate gândurile murdare şi spurcate şi fă-le scrum arzându-le - să fie linişte doar.
Ia tot ce ai construit până acum, şi dă totul pentru o Ea, pentru un Nimic.
Ia-ţi casa, ia-ţi banii, ia-ţi familia, ia-ţi prietenii şi ia-ţi mai ales viaţa în propriile mâini şi fugi, până mai poţi scăpa de Ea.
Ia-le toate bunurile, profită de ele.
Ia-le tot ce au adunat ele cândva, cu trudă sau fără -ai grijă doar să nu se prindă, ar putea fi mortal.
Ia-le aripile şi aruncă-le în cosmos, pentru că de fapt acei îngeri sunt nişte demoni.
Ia-le Totul.

Recunoaşte-ţi greşelile, nu mai fi laş.
Ascunde adevărurile, dar nu în faţa mea.
Iubeşte-mă cu mintea, cum faci cu toate celelalte,
Şi-n schimb, te voi iubi şi eu, cu mintea,
Pentru că aşa meriţi când dai ce dai.
Amână-ţi planurile, trăieşte-ţi viaţa tacit,
Nu urla în gura mare că tu ştii să îţi trăieşti viaţa.
Eu nu sunt nicicum, sunt oricum pentru tine.
Nu sunt specială, nu sunt divină şi nici adorabilă.
Sunt Eu. Sunt doar eu.

Dă-mi drumul din al tău vis,
Lasă-mă pentru cinci secunde - să respir.
Dă-mi drumul din lanţurile cu greutăţi,
Dezleagă-mi picioarele să pot paşi, 
Dezleagă-mi mâinile ca să pot munci.
Dă-i drumul inimii, şi scoate pumnalul din ea,
Dezleag-o, ea nu a facut decât să te iubească.

Cu sentiment, semnat,

Dragostea ta.

4 comentarii:

Graphite spunea...

Frumos. Mă bucur că se mai scrie (deşi nu "se" scrie singură...) astfel de poezie.
Dacă-i adevărat că pasărea sătulă nu cântă, şi că poezia, "cântul", se alimentează din suferinţă, ai mare grijă. Să nu-ţi arzi aripile.

Ale R. spunea...

@ Graphite: Poezia se alimentează ori din dragoste, ori din suferinţă. Niciodată din ambele.

Graphite spunea...

...păi suferinţa din dragoste, asta nu se pune? "Dureros de dulce" zicea Eminescu, la fel, sau aproape, Shakespeare în Sonete, ori Lactantius , Petrarca, Villon şi atâţia alţii.
De fapt, dacă n-ar fi iubirea, ar mai exista suferinţă adevărată?

Ale R. spunea...

@ Graphite: Poate că cele două dăinuiesc împreună... Dar suferinţa adevărată se trăieşte în singurătate.