vineri, 21 ianuarie 2011

Metastasis

Urăşte-mă-
Da, sunt prea greu de iubit
Şi uşor de uitat.

Te-ai uitat ultima oară
La mine cu ochi
Stinşi şi vizi.

Mi-ai spus că nu sunt în stare
Să rănesc un suflet singur,
Dar iată, am făcut-o.

Şi sufletul a murit, s-a stins.
Nu va mai învia niciodată.
Noi am pierit.

luni, 10 ianuarie 2011

Luna plina

Veghează-ţi mersul
E frig afară-
Zgârie-mi sufletul
Cu praf de ceară.

Apropie bolta
Şi trage o pânză moale
Dansează-mi volta
În picioarele goale.

Risipeşte ceaţa,
Să se vadă luna plină.
Iarăşi vine dimineaţa-
E prea multă lumină.

E plină luna - luna plină
Vreau să cânt, s-o aduc la mine.
Timpul poată să revină
Când va fi uitat în fine.

duminică, 19 decembrie 2010

Asteptarea

În ploaie aşteptând,
Lacrimi curgând-
Iar tu nu mai vii.

Un tramvai rasună,
Fără să spună,
De iubeşte ori nu.

Ere trecute-au pierit.
Suflete tăcute-au împietrit,
Iar noi am rămas neschimbaţi.

Vremea a vorbit,
Dar sufletul a tăcut,
Şi tace-n continuare.

miercuri, 8 decembrie 2010

Plouă


Norii se descarcă
Cerul fuge, parcă nebun;
Ploaia toarnă apa, toarnă
În gropile de peste drum.

Fulgerele ard, trosnesc
Vântul nemilos înfrânge,
Oameni de pe stradă
Care tac şi care-aleargă.

Tunetele ţipă-ngrozitor
Plopii se unduiesc măgulitor-
Şi dansul are loc afară,
Unde plouă şi e vară.

duminică, 5 decembrie 2010

Tablou

Uleiul din soare,
E mierea din lună.
Încerc să scap de oameni,
Dar toate se-adună.

Tablou din culoare
Minţi închise la răcoare-
Gravura se naşte
Dintr-o fiinţă ce creşte.

Tablou - vorbeşte-mi;
Şi spune ce culori s-aleg
Ce nuanţe să ivesc
Pentru a te-nsufleţi.

Totul mi-e atât de drag.

joi, 2 decembrie 2010

Pastel naiv in glossa

Spunem puţine prin cuvânt;
Noi, suntem ostaşi ai morţii.
Nimic mai mult şi-atât.
Cădem pradă sorţii, atunci când
Toţi cred c-am reuşit.

Priviri reci ne-apostrofează,
C-un glas de om mut.
Când mergem şi sosim,
De fapt pornim-
Spre nesfârşit.

E lumea cea care ne-aşteaptă;
Ea ne vrea-ntreg sufletul-
Nimicit, pustiit, adormit,
Pe vecie.

Chiar de-am sta o oră,
Întinşi pe stradă,
Nimenea nu-ntreabă,
De suntem vii ori nu.

Asta e lumea pe care-am creat-o.
Fără să vrem ori nu.
Ea nu ne-ntreabă niciodată,
De suntem bine, sau nu.

vineri, 26 noiembrie 2010

Vreau o ploaie de stele...

Seară, visul în somn
Parfum de fum, în părul tău.

Cerul întins, catifea de abanos,
Încântă minţi adormite.

Luna,face cărare din lumină,
Spre dulcele-ntuneric.

Labirint creat de ceaţă,
Iar noi nu ne găsim.

Gheaţa-ngheaţă cuvintele tale,
Ce-atârnă într-un fir de aţă.

Când zorii răsar, rămân
Cu un gust amar-

Surâsul tău s-a preschimbat
Într-o ploaie de stele.