sâmbătă, 7 martie 2009

Nostalgie...


Mi-e dor să stăm din nou împreuna,
Să povestim până dimineaţa,
Să îmi alini durerea doar cu o simplă vorbă... 
Să iei tot răul ce se află în mine,
Şi să-l arunci departe, peste o mare pustie...

M-ai pierdut, te-am pierdut.
Acum ce rămâne de facut...?
Vorbe, ţipete, injurii...
Se zbat în mintea-
Mea.


Aerul rece -
Îmi taie respiraţia, 
Îmi intră în piept si
Îmi îngheaţă tot toracele, 
Însă ceva ramane neîngheţat: 
Inima.


Să te salvez...?
Să mă salvezi...?
Salvează-te singur
Doar dacă poţi
Salvează-mă tu-
Niciodată.

Eram doar noi şi nimeni altcineva...
Pâna când... S-a întâmplat.
Toate visele şi toate gândurile au luat foc şi au mers
-în iad.
Toată dragostea s-a transformat în dispreţ şi ură şi toate sentimentele au devenit
-resentimente.
Dar oare se va retransforma această ură din nou...?

Ţine-mă pentru totdeauna-
lângă tine
Învaţă să mă preţuieşti
Pentru ceea ce sunt
nu pentru ceea
ce nu am impus.
Lucru ce ştiu că amândoi
l-am regretat, iar mai apoi...

Sper doar ca într-o zi, nimic din ceea ce s-a întâmplat nu va mai putea să pună un mare zid între noi...

Să dăm uitării tot ce a fost rau şi să sperăm că soarta va fi blândă cu mine şi mai ales cu tine...

Te am iubit...

Niciun comentariu: