Zâmbeşte, mâzgo către ecran
Să-ţi vadă lumea al tău zâmbet
stupid.
Uită-te-n oglindă,
Cât de frumoasă eşti când plângi
atât de tare urli.
Ochii tăi holbaţi la tavanul mucegăit,
Se pierd în întunericul şi frigul
ce-ţi stăpâneşte mintea.
Părul tau bălai, ca soarele săgetat
Devine din ce în ce mai rar-
tunde-te cheală.
Corpul rău osos o să se evapore
În canalele ghetoului plin
de şobolani.
Mintea ta prea scurtă
O sa devină inefabilă, o să devii
legumă.
Pielea ta uscată, o să cadă
O să cadă de pe tine încet-repede
precum frunzele târzii ale toamnei.
Faptele tale o să curgă pe
râul Pierzaniei
şi-o să rămâi goală.
Zâmbeşte-mi, mâzgo,
În faţa maşinii mele
gata să... -te calc!
2 comentarii:
..sincer,mi se pare inspirat,original,comic,sumbru chiar in unele `postaze`insa foarte bine!:)
merci frumos draga Anonimus!:)
Trimiteți un comentariu