Sa mori si nimanui sa-i pese

Sã mori şi nimãnui sã-i pese-

Vorbele sunt tot mai dese

Şi-nghiţite de calvar.

Ce lucru trist şi ce amar!

Refrene de “Trãieşte-ţi viaţa!”

Îmi iau mintea dimineaţa;

Dar lipsite-s de prisos

Fiindcã viaţa n-are vreun folos.

Şi pruncii-mi zbiarã în timpane,

Rãgesc, de parc-ar vrea sã mã omoare;

Dar ştiu ei oare ce e clipa?

Ştiu nimic – cunosc risipa.

Cuţitele se-neacã în pahare de cleştar,

Apa se varsã-ntr-un râu mãrgãritar.

Lumea tace şi trãieşte,

Moartea stã şi îi priveşte –

Sã mori şi nimãnui sã-i pese.