Filosofia ta,
chiar despre un întreg
m-a învăţat să detest,
tot ce-i firesc.
Atâta sinceritate,
plină de raţiune,
e normal să doară.
Copilăria ta,
mizerabila mască,
a furat grotescul
ce zace-n fiinţa mea.
Ce am făcut eu, oare
când te-am lepădat de mine?
În fiece zâmbet,
ori prostie,
vedeam doar încă
un zid pus între noi.
Idealuri diferite am cautat,
şi iată-ne, azi,
singuri, uscaţi
şi goi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu