Ţi-am sorbit fericirea,
Şi ţi-am transformat-o-n lacrimi.
Mi-ai luat zilele,
Eu ţi-am luat viaţa chiar.
Te-am prefăcut în lut,
Şi te-am format precum am vrut.
M-ai facut să zâmbesc,
Nu să râd, nu am putut demult.
M-ai lăsat să te văd plecând,
Ţi-am interzis să mă vezi venind.
Te-am lăsat să crezi că te-am iubit;
Şi crezând tu asta, ai zâmbit şi ai jignit.
Mi-ai promis marea în nisip, cu sare cu tot;
Păcat că nu era cine să te creadă şi care să te piardă.
Ţi-am zâmbit, ţi-am zâmbit şi te-am ştirbit.
De singurătatea oarbă de care pomeneai.
M-ai minţit, m-ai minţit şi mi-ai dat curaj.
Să te înfrunt şi să te fac încă o dată să te naşti.
Te urăsc indiferent, înălţându-mă, răstesc.
Mă iubeşti tăcut, tăcut trişezi.
În propriul joc, cu un singur jucător
În care doar tu - pierzi.
În tăcere am să pier,
În indiferenţă ai să mori.
2 comentarii:
foarte tare blogul.......dak iti face placere sa te uiti si pe blogul meu.....
www.djhorsez.blogspot.com
multumesc mult! frumoase toate poeziile ! :)
merci frumos pentru aprecieri... m-am uitat peste blogul tau, si mi-a placut ce am gasit acolo :)
Numai bine!
Trimiteți un comentariu