Aş vrea să dispar ca nisipul dintr-o clepsidră spartă.
Să mă duc, să curg, să nu mai ştiu de mine.
Soarele să fiarbă sticla, iar sticla
Să devină şi ea nisip;
Nisip mai fin ca cel-
Din clepsidră.
Să dispar...! Vreau să dispar acum şi nu mâine!
Nici peste zece secunde, nici peste un veac!
Să mă înec într-un vid abisal străveziu.
Plin de stele încercănate şi bete
Ce beau rom de lună
În ceas de zi.
Pereţii sălii de nebuni mă aşteaptă şi în ziua de azi
Doar să ajung, călare pe un măgar slăbit şi uscat.
Cu cămaşa de forţă pe post de uniformă
Şi cu brâu în colac.
Ce-ar fi, dacă toţi am dispărea, într-o piscină?
O piscină mare, în care să înotăm în mare,
Şi să ne cufundăm în sare, apoi în miere.
Sa ne scăldăm cu toţii în abisul
Nesfârşit; neferiţi, nedormiţi,
Veşnic - liniştiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu