Nimicul meu aduce-aminte
De clipele de-altminteri.
Nimicul meu mã-nalţã
Spre culmi cereşti, mãiestre
Şi adunã-n poalã toate bolţile celeste.
Nimicul meu tace mereu,
M-ascultã-atent cu ochii-adânc deschişi,
În timp ce-alte dihãnii tac şi înghit latent.
Nimicul meu ţine la mine;
El mã iubeşte, el mã râvneşte.
Nimicul meu e altul;
Nimicul - tu ar trebui sã fii.
*
Totul meu nu-i de ajuns,
Voiesc sã am mereu mai mult.
Totul meu rãpune totul:
Minţi, suflete şi chiar plãceri.
Totul meu coboarã adânc,
Sã-l aibã toţi şi toate-n mâini;
Poticnit stã-n pãmânt şi absoarbe tot ce-i tot.
Totul meu numai umil nu e;
El vrea sã ştie, sã distrugã tot.
Cum altfel s-ar numi, dacã nu tot?
Totul meu e plin de vervã;
El e nebun, lucid, cumplit şi sacru.
Totul meu sunt eu;
Totul tãu eu nu voi fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu